Hunedoara 2013: Partea nespusa a calatoriei cu Lis Affair Tomesti!

Dupa cum am povestit AICI, Lis Affair Tomesti a fost in perioada 4-7 iulie prezenta la Campionatul National de Minifotbal – Hunedoara 2013, alaturi de alte 19 campioane din tara, considerate cele mai bune echipe ale Romaniei. Cu o calificare in primele 8 echipe ale tarii, in conditiile in care au fost eliminati in sferturi de medaliata cu bronz, iar in grupe au luptat cu medaliata cu argint, Lis Affair a avut un parcurs onorabil la prima participare la un turneu final de minifotbal.

Daca despre jocurile echipei am scris in articolul precedent, acest articol este dedicat drumului, cazarii si celorlalte chestiute care apar la fata locului.

JOI – 4 iulie

Ne-am pornit la drum de la ora 7 dimineata, insa nici nu eram adunati toti in microbuz, ca a si aparut prima ‘problema’. Nu te puteai prezenta la meci, ca jucator, daca nu prezentai cartea de identitatea in original. Bezmeticul zilei a fost Radu Avadanei, portarul titular, care a lasat buletinul in masina ‘ca s-asa n-am nevoie de el‘ :)! Ba mai mult, Radu locuieste in comuna Aroneanu, iar noi eram deja in parcare la Kauflandul din Pacurari, adica eram la vreo 15 km de casa omului. Noroc ca si-a sunat un prieten, care a venit in vreo 30 de minute si i-a adus buletinul, iar noi am putut sa ne continuam astfel drumul.

Drum foarte obositor, daca ne gandim ca am mers pe traseul Iasi – Tg. Frumos – Roman – Bacau – Onesti – Brasov – Sibiu – Simeria – Hunedoara (aprox. 600 km). Daca la un calcul facut de Google Maps, aceasta distanta e parcursa in aproximativ 8 ore, nu acelasi lucru il putem spune si la o calatorie cu microbuzul, unde soferul nostru Petrica era obligat sa faca o pauza de 45 de minute, la fiecare 4 ore jumatate de condus.

Cu planul facut de acasa ca o sa mancam la Codlea sau Ghimbav, ne-am trezit ca dupa ce am trecut de Onesti eram fortati deja sa oprim hardughia. Asa ca am facut un popas si am luat pranzul la Popasul Codreanu din Oituz, unde am ‘pierdut’ cele 45 de minute obligatoriu de stationare.

Ne-am pornit la drum si cu gandul ca ajungem la Hunedoara in cele 4 ore jumatate ramase pentru sofer, am strans cu totii din buci si din vezici, ca sa nu mai facem opriri neprogramate. Am bagat si doua whisturi in 4 si 5, ca sa mai omoram timpul. Chiar a-asa, dupa ce am trecut de centura Sibiului, soferul ne-a dat vestea cea proasta, ca o sa mai oprim inca 45 de minute. Am oprit exact la intersectia drumului Sibiu – Deva cu Transalpina, unde este o parcare foarte mare, si dupa ce ne-am dezmortit putin, baietii s-au apucat de jucat table, ca sa omoare timpul. Juniorul Miron a driblat bine cu zarurile si a facut vreo doua victime, pentru ca apoi Costel si cu Tony sa-si treaca si ei in cont ‘victorii de moral’.

Rupti de oboseala am ajuns undeva la 7:20 in parcarea Hotelului Heaven din Hunedoara, iar toata lumea a dat navala la dusuri, pentru ca ne-a cam omorat caldura de pe drum.

Eu si cu nea Niki am plecat la sedinta tehnica a celor de la Federatia Romana de Minifotbal, iar don’ Costachescu a inteles ca aceasta sedinta se tine la Restaurant Rustic. Am gasit imediat pe ‘goagal’ locatia si fiind la aprox. 1,5 km am zis sa mergem pe jos. Am ajuns acolo si batea vantul prin restaurantul respectiv, care arata totusi foarte bine in interior. Nu era nici dracu pe acolo si sunandu-l pe Costas, omul ne-a explicat ca la Restaurant RUSCA, trebuie sa ajungem, care bineinteles era in celalalt capat al orasului. Am ajuns cu taxiul acolo si dupa o sedinta … plictisitoare, ne-am gasit cu totii in Parcul Tineretului din centrul orasului.

In timp ce nea Niki le dadea indicatii baietilor, de grup s-a apropiat un pusti de vreo 8-9 ani, care cu o minge in brate s-a dus tinta la Alexii si l-a rugat sa-i dea un autograf pe minge :)! N-a gasit omul pix si pustiul mai ca a plecat cu lacrimi in ochi, ca nu s-a lipit de un autograf. Totusi, a venit dupa vreo 5 minute si cu un marker si s-a ales cu un autograf de la Gabi Miron, cel care tocmai aflase vestea ca nu va putea juca la turneu, pentru ca nu a implinit inca 18 ani :(!

DSC_0015

VINERI – 5 Iulie

A fost prima zi a turneului, iar baietii aveau nevoie de un start perfect pentru a-si putea indeplini obiectivul. S-a reusit asta dupa o victorie cu 4-3 in fata Otelului Galati, insa iesenii au condus si cu 4-1, deci nu au fost emotii prea mari. In pauza dintre meciuri a fost odihna, iar la partida cu Euro Impact Roman s-a jucat foarte bine si scorul a fost 3-1. Trebuie mentionat ca unul din ‘oficialii’ romascanilor era Andrei Dascalescu, fostul jucator al celor de la Nera Computers, si care este cumnat cu managerul celor de la Euro Impact.

Cu doua victorii in primele doua partide, Lis Affair isi putea permite putina relaxare dupa-amiaza. Asadar, dupa masa de pranz, care s-a luat la 3:15, a urmat o calatorie scurta cu microbuzul pana la Castelul Huniazilor (Corvinilor) la care am mers aproape toti, in afara lui Costachescu (care a preferat o bere rece) si a lui Cosmin Sparhat, care a avut ceva probleme cu stomacul.

Bineinteles ca nu puteam sa gasim din prima drumul bun spre castel si dupa ce ne-am invartit pe niste drumuri laturalnice si am gasit drumul de … iesire de la Castel, am reusit sa ajungem la poarta acestuia. O mica peripetie si la cumpararea biletelor, pentru ca desi la televiziunea locala s-a spus ca participantii la turneu au reducere 50% (bilet intreg 20 lei, redus la 10 lei), iar organizatorii locali ne-au asigurat ca avem acea reducere, ne-am trezit la poarta ca vanzatoarea nu stia nimic de asa ceva. Putin scandal, vreo 3 telefoane date intre vanzatoare, sefa, primarie etc. si s-a rezolvat sa intram doi ‘cocostarci’ pe un bilet. Frumos prin curte, insa am fost cam dezamagit ca era un camion parcat pe podul de acces, iar in curtea interioara erau multe lemne, ca se construia nu stiu ce pe acolo. Unde mai pui ca erau si cateva camere inchise publicului, pentru ca se renova interiorul :(.

DSC_0122

Daca unii s-au bucurat de excursie, altii au ‘sters-o’ la microbuz dupa 20-30 de minute, plictisiti de ‘pietrele’ de acolo. In graba lor, nu au stiut ca mai sunt si alte zone de vizitat ale castelului si au pierdut cateva peisaje spectaculoase, ca sa nu mai spun de camera de tortura, unde a fost un adevarat show :).

Lis Affair - Castel Hunedoara

Ziua s-a incheiat cu … SOMN, oboseala acumulata punandu-si rapid amprenta pe jucatori. In acelasi hotel erau cazati si baietii de la Ros Albastrii Satu Mare, care dupa prima zi erau ca si plecati acasa. Acestia au tras o bauta buna, cu palinca si vinoasa si chiar daca ne invitasera si pe noi, nu le-am putut onora invitatia, cu gandul ca sambata urmau doua meciuri decisive.

DSC_0195

SAMBATA – 6 iulie

O zi inceputa cu stangul, pentru ca in primul meci al zilei, Lis Affair a pierdut cu 2-1 in fata celor de la Phoenix Hunedoara, iar calificarea parea departe. Am facut rapid calculele si eram calificati doar daca bateam Bacaul, lucru care s-a si intamplat in partida de dupa-amiaza (1-0). Unde mai pui ca in meciul cu Bacau, Andrei Saritanu nu a mai putut juca, avand bataturi foarte urate si care nu-i permiteau nici sa mai incalte ghetele de joc, dar sa mai si joace. Dan Lungu avea o intindere puternica si abia se tinea pe picioare, iar totul parea sa se termine cu acest meci. Daca ma gandesc ca deja unii aveau bagajele facute de drum, atunci putem spune ca a fost un mare noroc ca au reusit sa bata Bacaul, mai ales ca partida transmisa la GSP TV, a aratat o echipa bacauana, care lovea barile si il pusesera la mare incercare pe Avadanei, iar o echipa iesena care arata ca o baba stirba ce se chinuie sa treaca strada. Totusi, norocul a fost de partea Tomestiului care a marcat si a castigat cu 1-0, lasand Hunedoara sa urmareasca din tribune sferturile de finala.

Nu prea a existat nici un moment distractiv in aceasta zi, iar cand la tragerea la sorti s-a aflat ca o sa jucam cu ABC United Bucuresti, singurii care castigasera toate meciurile in grupa lor, deja toti se gandeau ca s-a intors norocul. Saritanu si Lungu au fost recuperati pana seara, medicamente, fase, plasturi etc. fiind cumparate de la farmacie.

A urmat meciul cu Bucurestiul, pierdut la mustata, daca ne gandim ca iesenii rezistasera pana in min. 37:40 de secunde la 1-1, iar Neaga & Co. deja erau iritati si incepeau sa-si reproseze fie pase gresite, fie suturi ratate, fie se certau cu arbitrii, in timp ce Iasul degaja ca la teren mare, iar portarul advers facuse febra musculara de la cat se incalzise, fara sa fie pus la incercare. Doar Avadanei cu un sut din poarta in poarta si Grigoras, cand a si marcat, l-au intrebat de sanatate pe portarul bucurestean.

Adrian Neaga a facut un meci bun, a marcat de doua ori, insa a plecat obosit rupt de la meci. Ba chiar la un moment dat, i-ar fi zis lui Alex Ocneanu sa nu mai stea in spatele lui, ca are deja probleme musculare de cat l-a carat pe teren :). Robert Matei se certa ba cu Alexii ca i-a dat una peste glezna, ba cu Saritanu, ca i-a dat un cot, ba cu Ocneanu ca l-a calcat sub talpa. Petre Marin a cerut schimbarea dupa o prima repriza buna, in care a sutat de 4-5 ori pe poarta, insa Avadanei respingea tot.

DSC_0313

Poate daca s-ar fi ajuns la penalty-uri, soarta ar fi fost alta (Bacaul a batut Bucurestiul la loviturile de departajare), insa s-asa iesenii au primit aprecieri din partea celor de la ABC, care inaintea partidei se gandeau la 5-6 goluri diferenta, iar pe final faceau spume la gura, ca nu pot marca.

DSC_0344

Dezamagiti ca nu s-a putut mai mult, jucatorii au cerut sa plecam de sambata noaptea, iar soferul s-a conformat. La ora 12:15 eram toti in microbuz si gata de plecare. Oboseala mare a zilei si-a spus cuvantul, iar fiecare dormea cum putea. Gebar s-a intins frumos pe coridor si a tras un somn excelent. In spate ne-am apucat de baut niste vin cumparat din PECO de baieti si dupa ce ne-am patat bine de la gropi, am adormit fiecare cum a putut. Saritanu a ocupat cealalta jumatate a coridorului, Alexii s-a intins in locul lui Gebar, iar cel din urma s-a dus la bancheta din spate si s-a intins de-a lungul acesteia, pentru ca sus se plasase foarte bine Miron :)! Cei ramasi pe scaune, parca eram contorsionisti si cand te uitai prin microbuz, vedeai maini, picioare asezate in pozitii greu de imaginat, pana si eu mi-am dat seama cat pot fi de flexibil, cand m-am trezit cu un picior pe scaunul de vis-a-vis, iar cu celalalt catarat in capul vecinului, care nu sesizase ca eu si cu Daniel Curca eram cu picioarele pe el :)!

DUMINICA – 7 iulie

Una peste alta ne-am vazut in Iasi in jurul orei 10:30 si deja ne faceam planuri ca o sa urmarit semifinalele si finalele la televizor. Eu unul am fost mort si am adormit la prima semifinala si m-am trezit exact cand a dat Sibiul al doilea gol din finala mare:), adica dupa vreo 6 ore jumate.

Au fost momente frumoase traite alaturi de un grup de baieti de nota 10 si chiar daca mereu exista loc de mai bine (ma refer la planul sportiv), putem spune ca a fost un turneu reusit, iar faptul ca la o prima participare reusesti sa mergi in primele 8 din tara, este o performanta notabila si care iti da sperante ca in viitor o sa poti mai mult.

Nu cred ca va exista vreo echipa sa reuseasca performantele celor de la Magic Iasi, insa asta nu inseamna ca nu ai dreptul sa mai mergi pe la turnee, ca vezi dom’le altii s-au descurcat mai bine candva. Important este prezentul si viitorul, trecutul fiind doar statistica. 

RECLAMA: Daca doriti un aparat foto compact de cea mai buna calitate pentru a face poze perfecte in calatoriile dumneavoastra, puteti alege un FUJI FinePix S4000 la doar 599 lei!!!

About Sakin